> Istoric si Traditii Batalionul 2 Vênători Garda ”Regina Elisabeta”: 
Batalionul 2 Vênători a fost înfiinţat la 11/23 februarie 1866 şi a primit drapelul de luptă la 14 Octombrie 1874.
La 1 iulie (31 august) 1860, prin Ordonanţa nr. 63 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se înfiinţase Batalionul 1 Tiraliori (Vênători), prima unitate atestată documentar din armata română modernă, care pe lângă pregătirea de luptă, misiune principală rezultată din statutul ei operativ, a fost acreditată cu paza palatului domnesc, ulterior şi a Ministerului de Război, şi cu asigurarea ceremonialului militar la nivel central. Programul de instrucţie era coordonat prin Instrucţiuni ale Statului Major General. După detronarea lui Cuza, Locotenenţa Domnească, instaurată imediat, a creat încă trei batalioane de vânători, identice ca organizare cu primul. Batalionului 2 Vênători - noua unitate - i-au fost date atribuţiile avute până atunci de Batalionul 1 Vênători pe linie de gărzi şi ceremonial.
Carol I a continuat să utilizeze pentru paza Palatului şi ceremonial Batalionul 2 Vênători, căruia i-a dat numele onorific "Regina Elisabeta", dar a recurs uneori şi la regimentul 6 Dorobanţi "Mihai Viteazul" şi la Regimentul 4 Roşiori "Regina Maria".  Personalităţile străine, în vizită în ţara noastră, cărora unitatea le-a prezentat onorul au fost: Arhiducele Rudolf, Regele Oscar al Suediei şi Norvegiei, Ducele de Nassau, Arhiducele Karl-Ludwig, Principele de Wales – moştenitorul coroanei Marii Britanii, Principele de Wied, Principele de Napoli – moştenitor al Italiei, Împăratul Franz-Joseph, Regele Alexandru I al Serbiei, Principele Leopold, Principele Ferdinand al Bulgariei, Marele Duce Mihailovici al Rusiei.
Batalionului 2 Vênători "Regina Elisabeta", a fost foarte activ în campania de peste Dunăre din timpul Războiului de Independenţă a României 1877-1878 şi s-a acoperit de glorie. A luat parte la două atacuri asupra redutei Griviţa 1 la 30 August `77, condus de mr.Candiano-Popescu, ocazie cu care au căzut 5 ofiţeri şi 231 trupă. A cucerit reduta Griviţa, capturând drapelul de luptă al unităţii otomane care o apăra.
DECORARI 1877-1878:
Cincisprezece militari ai Batalionului 2 Vênători "Regina Elisabeta", au fost decoraţi cu cel mai inalt ordin, Steaua României: sold.Badea Ctin, sold.Balcaşi Ioan, cpt.Cocoş Marin, slt.Constantinescu Iordan, slt.Georgescu Filip, mr.Giosan Grigore, cpt.Gussi Pavel, med.Iliescu Polihronie, cpt.Maican Atanasie, sold.Matache Stefan, sold.Nenu Stanciu, cap.Nica Vasile, sold.Stefan Ghiţa, sold. Ştefan Toader, slt.Tocilescu Alexandru. Patru militari din Batalionul 2 Vênători "Regina Elisabeta", au fost decoraţi cu Ordinul Sf.Gheorghe rusesc: soldat Grigore Ioan, sold. Ţiganuşi George, sold.Vasilescu Ioan, sold.Zigomasiu George
Drapelul unităţii a fost decorat cu Steaua României Mare Cruce prin Î.D.1 400/01 iulie 1878 şi cu Crucea Trecerea Dunării  la 8 Octombrie 1878. La 13 Iulie 1886 drapelul primeşte de la Regina Elisabeta o coroana cu înscrisul: ”Lauri pentru cei morţi, roze pentru cei vii”
Carol al II-lea a introdus denumirea de unitate de „gardă”, pe care a acordat-o unor regimente cu bogate tradiţii de faimă, din armata română, (I.D.R. 1946 din 6 iunie 1931). Unităţile de gardă şi-au păstrat statutul operativ, pretenţia faţă de ele fiind să fie elita armatei, unităţi model. Aceste unităţi de gardă dădeau, conform planificării Casei Militare Regale, gărzi pentru palat, gărzi de onoare la nivel central, asigurau protecţia Domeniilor Coroanei, a unor zone de maximă importanţă. Între cele câteva astfel de unităţi se număra şi Regimentul 2 Vânători de Gardă "Regina Elisabeta", care a avut o glorioasă participare la toate războaiele României pană la desfiinţarea sa, de către regimul comunist, în 1947.

 Elemente distinctive
- Patroni: sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena / 21Mai
- cifrul Reginei Elisabeta pe epoleţi - I.D.nr.3222 / 26IX1914
- breloc cu cifrul reginei Elisabeta
- insigna de regiment: cruce Mihai Viteazu cu cifrul Reginei Elisabeta, pe scut încoronat

UNIFORME

> Uniforma venatorilor pedestri - 1877:

Vanatorii pedestri dispuneau de o uniforma specifica, ale carei baze fusesera puse inca de la 1860, cand a fost creat acest corp de elita:
• Palarie din fetru de culoare inchisa (neagra), cu calota rotunjita, cu borul marginit cu piele neagra. Partea dreapta a borului era ridicata si fixata la calota printr-o cocarda metalica tricolora pe care era aplicat numarul batalionului din metal alb. La baza calotei se afla o banda din piele neagra, pe care se fixa, in mijloc in fata, cifrul domnesc. La cocarda se fixa un penaj negru arcuit in jos (tinuta de ceremonie) sau un pampon alungit din lana verde (tinuta de serviciu si de campanie).  In campanie s-au purtat si huse albe pe palarie (vara) si din musama neagra (iarna), prinse cu banda de piele neagra. Ofiterii aveau la palarie, aplicate pe banda de piele de la baza calotei, trese circulare din fir auriu corespunzatoare gradului;
• La tinuta de cazarma, dar si in campanie, se purta un capel (boneta) din postav de culoare inchisa (bleu-marin), cu semn de arma, ciucure si paspoale verzi.
• La tinuta de zi ofiterii purtau si chipiu gri cu banda, gansa si paspoale din postav verde, cocarda tricolora deasupra cifrului domnesc, subbarbie din piele neagra, si cozoroc de forma patrata. In conditii meteo nefavorabile chipiul era invelit cu o husa de musama neagra;
• Tunica din postav castaniu cu paspoale verzi, incheiata la doua randuri de cate 7 nasturi pe care era reprezentat cornul de vanatoare avand in centru numarul batalionului. Guler rasfrant, cu insemnul de arma (corn de vanator) din postav verde cusut in colturi. Mansete si epoletii din postav verde, cu numarul batalionului din postav castaniu. La spate, tunica avea 2 doua capace de de buzunare acoladate, cu cate trei nasturi. Insemnele de grad se aflau pe maneci.
• Pantaloni din postav gri cu vipusca verde;
• Manta din postav gri incheiata la doua randuri de cate 4 nasturi, cu paspoale si epoleti din postav verde, pe care era aplicat numarul batalionului din postav castaniu. La spate avea doua capace de buzunare false, verticale, fixate cu doi nasturi si martingala cu paspoal verde. In mars poalele se puteau rabate inapoi si se prindeau in nasturii de la spate;
• Cizme din piele neagra
• Centura din piele neagra cu 2 cartusiere din piele neagra 1 in fata si 1 in spate), cu port baioneta din piele neagra pe soldul stang; la gradati si subofiteri se adauga si un port tesac
• Sac de merinde din doc si bidonul de metal suspendat de o curea de piele neagra, purtate in banduliera pe soldul drept
• Ranita de forma patrata, din panza gudronata neagra cu cureluse si buzunare pt echipament: manta si foaie de cort purtate deasupra in potcoava, jumatate din betele  necesare unui cort de 2 persoane, gamela purtata pe capac, o husa cilindrica din musama neagra pt incaltari de rezerva;
• Însemnele de grad erau plasate pe manecile tunicii si mantalei. La tunica erau reprezentate prin galoane galbene in unghi: 2 din bumbac pentru caporal, unul din fir auriu pentru sergent, doua din fir auriu pentru sergent major si 2 late cu unul subtire deasupra, din fir auriu, pentru sergent adjutant. Voluntarii primeau la epolet o tresa din bumbac de culoare galbena cu albastru. La manta, insemnele de grad erau plasate pe maneci, in diagonala, in dreptul cotului. Ofiterii purtau epoleti trefla la toate tinutele si la guler insemnele de arma brodate cu fir auriu

> Uniforma vanatorilor pedestri – 1916:
Uniformele purtate de vanatori de munte în timpul primului război mondial (1916-1918) erau similare celor de infanterie ce au fost adoptate în anul 1912 şi au suferit o serie de modificări în 1916. Ele erau compuse din următoarele elemente:
• Capelă din postav gri cu paspoale verzi, ornata cu numarul regimentului din postav verde inchis;
• Cască model “Adrian”, cu cifrul regal;
• Veston din postav gri, încheiat la un rand de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 4 clape rectangulare de buzunar, 2 la piept şi 2 laterale. Gulerul era răsfrânt, paspoalat cu verde, ornat cu petliţe din postav verde. Epoleţi din postav gri, paspoalaţi cu verde. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric, din stofă, care susţinea cureaua armei;
• Pantaloni din postav gri, cu vipuşcă verde;
• Manta din postav gri, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi negri, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse orizontal. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte. Gulerul era paspoalat cu verde si avea petliţe verzi iar epoleţii aveau paspoal din postav verde. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric pentru armă, ca şi la veston. La spate, mantaua avea două capace de buzunar false, dispuse vertical, paspoalate cu verde, fixate cu câte doi nasturi metalici, unite la partea superioară printr-o martingală paspoalată cu verde;
• Moletiere din postav gri;
• Bocanci din piele neagră sau natur;
• Centură din piele neagră, cu cataramă sau pafta neagră, simplă;
• Cartuşiere din piele neagră, de formă rectangulară, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece, italiene sau ruseşti din timpul primului război mondial;
• Port-baionetă, din piele neagră, purtată pe şoldul stâng;
• Port-lopată din piele neagră, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin cureaua inferioară teaca baionetei;
• Sac de merinde din doc natur, prevăzut cu buzunar anterior pentru bidon, purtat în bandulieră pe şoldul stâng;
• Bidon din metal, de formă alungită, purtat în buzunarul sacului de merinde. Opţional, se pot purta şi alte modele de bidoane, germane, ruseşti, austro-ungare, din timpul primului război mondial;
• Mască de gaze model românesc (1916), franceză (M-2) sau rusească (Zelinsky-Cumant);
• Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat negru, cu curele din piele neagră.
Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane late pentru plutonier-adjutant), paspoalate cu verde, dipuse transversal pe mijlocul epoletului vestonului sau mantalei

> Uniforma vanatorilor pedestri – 1941:
Uniformele purtate de vanatorii de munte în timpul  celui de-al doilea război mondial (1941-1945) au fost adoptate  în anul 1939. Ele erau compuse din următoarele elemente:
• Capelă din postav kaki;
• La coifura si pe epoleti era fixat insemnul de arma sau al unitatii, confectionat din metal
• Cască model olandez, model “Adrian” sau german de al doilea război mondial;
• Veston din postav kaki, încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 2 buzunare aplicate, cu clape rectangulare, la piept. Avea gulerul răsfrânt şi epoleţi din postav kaki;
• Pantaloni din postav kaki, bufanţi sau drepţi;
• Manta din postav kaki, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi kaki, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse înclinat. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte;
• Moletiere din postav kaki, se purtau cu pantalonii bufanţi;
• Jambiere din piele neagră, încheiate cu trei cureluşe laterale, cu cataramă, la pantalonii drepţi;
• Bocanci din piele neagra sau natur
• Cizme din piele neagră, cu carâmb înalt (pentru ofiteri);
• Centură din piele natur, cu pafta neagră, simplă sau din alamă, ornată cu o coroană;
• Hamuri din piele neagră sau natur;
• Cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece din timpul primului război mondial;
• Port-baionetă, din piele natur, purtată pe şoldul stâng;
• Port-lopată din piele natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin curea teaca baionetei;
• Sac de merinde din pânză kaki, purtat în bandulieră pe şold;
• Gamelă de formă rectangulară, din metal emailat, fixată printr-o curea pe capacul sacului de merinde. Opţional, se pot purta şi gamele de model german;
• Bidon românesc, german sau rusesc, purtat la centură;
• Mască de gaze românească (model 1932 sau 1939B), purtată într-un sac din doc kaki, sau de model german, in recipient cilindric metalic, în bandulieră, pe şoldul stâng;
• Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat kaki, cu curele din piele natur sau gri, pe capacul căreia se putea fixa casca de model olandez.

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane late pentru plutonier-adjutant), paspoalate cu verde, dipuse transversal pe epoletul vestonului sau mantalei