Re: Uniformele infanteriei Tarii Romanesti 1833 -

[stoica]

Am constatat ca noua premiera a ATM, constand in reconstituirea Regimentului 1 din Muntenia in perioada 1833 – 1842 (http://www.traditia-militara.ro/forum/Y ... 598665/1#1), a trezit interes sporit nu numai in randurile publicului si ale amatorilor, dar si ale expertilor in uniformologie. Dorim sa venim in intampinarea acestora, prezentand rezultatele cercetarilor noastre, cu dilemele si cu noutatile pe care le-au revelat.
Uniforma infanteriei din Muntenia a suferit modificari numeroase in perioada Regulamentului Organic, multe dintre ele avand loc intre anii 1831 – 1850. Aceste modificari nu s-au limitat doar la anii 1833 si 1845, perioada respectiva fiind caracterizata prin cautari si framantari continue, menite a impaca diferitele influente straine, diferite conceptii estetice si functionale, precum si a crea o identitate proprie.
Sursele sunt contradictorii din mai multe motive:
-      inexactitati de redactare
-      intarzieri in aplicarea modificarilor regulamentare
-      abateri de la regulamente, din constrangeri bugetare
-      initiative locale, dupa propriile gusturi, ale unor comandanti
-      dificultatea de a tine pasul cu frecventa modificarilor, atat din partea intendentei, cat si din partea celor ce consemnau aceste modificari, unele descrise doar de catre martori din epoca, ceea ce a dus la redactari simplificatoare, prin extinderea aspectului uniformei de la un moment dat la o perioada mai lunga decat valabilitatea sa reala.
Sursele noastre, care, dupa cum se va observa, sunt mai numeroase, nelimitandu-se la cele facile, demonstreaza o cercetare intensa si indelungata, au fost:
-      Muzeul Militar National “Regele Ferdinand I.”
-      Regulamentul Organic publicat in anul 1831 (1)
-      Uniformele Armatei Romane 1830 – 1930 (Potocki – Bucuresti 1930) => aici sunt reproduse si schite ale lui Raffet din anul 1837 (2)
-      Uniformele Armatei Romane 1830 – 1945 (Vladescu – Bucuresti 1977)
-      Oastea Romana de-alungul Veacurilor (Anastasiu - Bucuresti 1933) (3)
-      Annuaire de la Principaute` de Valachie (1842) (4)
-      Albumul Printipatului Tarii Romanesti (nedatat, dar contine imaginile din anuarul anului 1842 – nu stim din ce an dateaza colorarea planselor) (5)
-      Genesa Ostirei Romanesti (George Ioan Lahovari – Bucuresti/Socec1893) (6)
-      Istoria Armatei Romane si a Razboaielor Poporului Romanesc (Bucuresti/Universul 1932) (7)
-      Istoria Infanteriei Romane (Dragu/Dumitriu / Ed.Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1985) (8)
-      Regulament Ostasesc de Slujba Infanteriei – Cartea 1. Scoala Recrutilor – 1847 (9)
-      Albumul Bielz-Danielis din 1852, dar acesta nu este relevant pt perioada pe care am vizat-o noi, dar el demonstreaza o tendinta de modernizare, combinata cu reorientarea catre modelele initiale, din 1830, pt a da semnalul reinstaurarii Regulamentului Organic, ce fusese abolit de catre guvernul revolutionar de la 1848.

(1)     (2)     (3)     (4)   (5)     (6)     (7)     (8)     (9)

Din contradictiile pe care le contin diferitele lucrari, rezulta clar ca s-au strecurat inadvertente – din pacate nu putem determina totdeauna cu precizie care surse gresesc, si unde. Optiunile noastre uniformologice s-au conturat prin consens, in urma unor consultari cu istorici din interiorul si din afara ATM.

>> urmeaza >>

[stoica]

>> urmare

Voi aborda anumite aspecte mai controversate, unele :
1)      Culoarea elementelor distinctive: paspoal, epolet, vipusca, etc.
Regulamentul Organic, din 1831, prevedea ca toate paspoalele, vipustile, snururile, ciucurii, flamele, sa fie galbene, pt a reda, pe fondul din postav albastru, cele 2 culori atribuite Munteniei: albastru / galben. Totusi, incepand din anul 1833, cand s-a renuntat la flama de la ceacou, s-a trecut si la culori distintive pt cele 3 regimente, care, n.b., erau mixte (infanterie si cavalerie): rosu pt Regimentul 1, galben pt Regimentul 2, albastru pt Regimentul 3. Nu se specifica in nici un regulament daca aceste culori distintive se limitau la epoleti, sau se extindeau, dupa uzantele epocii, si la paspoale, vipusti, snururi si ciucuri. Coloristica aleasa pt regimente reflecta dorinta de a promova ideea tricolorului, care avea sa si fie aprobat pt armata Munteniei in anul 1834. Aceste 3 culori sustineau si ideea unionista, intrucat reprezentau combinatia culorilor atribuite celor 2 principate romane prin Regulamentul Organic: Muntenia (albastru / galben) si Moldova (albastru / rosu). Muzeul Militar National expune in mod explicit doar uniforme ale Regimentului 2, care avea culoarea distinctiva cea galbena. In lucrarea lui Potocki, Uniformele Armatei Romane 1830 – 1930 (1, 2), toate ilustratiile reprezinta armata Munteniei cu culoarea distinctiva galbena, dar nu se poate sti daca nu reprezinta doar Regimentul 2. De altfel, schitele lui Raffet sunt reproduse monocrom (alb-negru) (3). Mai multe dintre celelalte lucrari studiate simplifica uniformologia intregii epoci, descriind un singur model de uniforma, careia ii extind abuziv valabilitatea pt toata perioada Regulamentului Organic. Din aceste cauze, concluziile acestea nu sunt concludente.
Mai exista ilustratiile color din Albumul Printipatului Tarii Romanesti (4) (nedatat, dar contine imaginile din anuarul anului 1842). Aici doar epoletii Regimentului 1 sunt rosii, toate celelalte accesorii distinctive sunt galbene. Nestiind din ce an dateaza colorarea planselor, nu putem sti daca sunt 100% corecte.

(1)     (2)     (3)      (4)

Mai multe lucrari prestigioase descriu uniformele regimentului din Bucuresti ca avand toate accesoriile de culoare distinctiva rosie (inclusiv paspoale, vipusti, snururi si ciucuri). Selectez in acest sens urmatoarele citate mai clare:
-      Oastea Romana de-alungul Veacurilor (Anastasiu - Bucuresti 1933): Capitolul IV, Uniforme, a) Muntenia, 1) Infanteria: “mundir (tunica) de postav vanat, cu vipusca de postav rosu, cu cusaturi si paspol rosu, pentru unele polcuri galben sau albastru pentru altele; tunica avea epoleti de culoare paspolului. (…) Imbracamintea ofiterilor era asemenea cu a soldatilor, cu deosebirea ca (,) cusaturile erau de fir.”
-      Istoria Armatei Romane si a Razboaielor Poporului Romanesc (Bucuresti/Universul 1932):
“La imbracaminte, atat pt subofiteri, cat si pt trupa, culoarea distinctiva a paspolului, intre regimente, era: rosie la Regimentul I, galbena la Regimentul II, albastra la Regimentul III.”
Aceeasi lucrare precizeaza in alt paragraf: “1833. In Muntenia sef al Militiei este Emil Baleanu. (…) In acest an 1833, uniforma pedestrimei era: mundir de postav vanat (albastru), vipusca de postav rosu, patlige rosii, bunghi de alama, pantaloni de postav vanat, cu vipusca de postav rosu.” Terminologia arhaica ar indica o sursa de epoca, dar, din pacate, nici acest autor, precum nici unii din ziua de azi, care mai fac si reprosuri altora, nu indica in mod explicit toate sursele.
Din cele de mai sus, noi am tras concluzia ca, cel  putin pt un timp, inainte de anul 1850, paspoalele, vipustile snururile si ciucurii trupei Regimentului 1 probabil erau de culoare rosie. Daca vor aparea noi documente, din care sa reiasa in mod indubitabil ca ne-am fi inselat, o vom recunoaste cu onestiatea si atasamentul fata de adevar ce ne caracterizeaza.

>> urmeaza >>

[stoica]

>> urmare

2)      Materialul din care era confectionat ceacoul
Coifura, numita ceacou sau chivara, era confectionata din musama neagra, cu cozorocul si marginea capacului din piele lacuita, asa cum sunt si piesele expuse la Muzeul Militar National “Regele Ferdinand I.”.
In urmatoarele 2 citate observam asemanarea formularii, desi lucrarile au fost redactate separat, in aceeasi ani; concluzionam ca autorii au consultat si au citat aceleasi surse primare:
-      Oastea Romana de-alungul Veacurilor (Anastasiu - Bucuresti 1933): Capitolul IV, Uniforme, a) Muntenia, 1) Infanteria: “chivara de pielcica neagra cu cozoroc, fundul de postav rosu si cu penaj rosu de lana..”
-      Istoria Armatei Romane si a Razboaielor Poporului Romanesc (Bucuresti/Universul 1932): “chivere de pielcica neagra cu cozoroc, fundul de postav rosu si cordonitul de asemenea, iar penajul rosu de lana. Armatura de alama, cure ape sub barba de alama, musama neagra de coperta la chivara, chescheturile la chivara de lana rosie, galotic de postav rosu.”
Opinia unora care afirma ca materialul utilizat ar fi fost fetrul, pare sa nu fie fondata.

3)      Paftalele de manseta:
acestea erau dreptunghiuri din postav, de culoare campului (albastre), cu 3 nasturi in linie paralela cu axul antebratului. Din nefericire, furnizorul nostru nu a reusit sa ni le livreze la timp

4)      Forma petlitei:
spre deosebire de cele reprezentate intr-o lucrare ramasa la sertar din 1989, petlitele purtate de catre detasamentul ATM erau corecte, conforme plansei din Annuaire de la Principaute` de Valachie (1842), care este congruenta si cu descrierea facuta de catre Vladescu in cartea sa Uniformele Armatei Romane 1830 – 1945, la pag.12



5)      Portul a doua diagonale plus centura orizontala
In albumul Muzeului Militar National “Uniformele Armatei Romane 1830-1930” – Bucuresti 1930, infanteria munteana este reprezentata cu doua diagonale si centura de catre Potocki atat in plansa pt perioada dupa anul 1831 (vezi prima imagine), pt perioada dupa anul 1837 (vezi a 2-a imagine, reproducere a schitelor lui Raffet), cat si in cea pt anul 1847 (vezi a 3-a imagine). Aceasta din urma, in care centura nu se poate vedea foarte bine, este facuta dupa lucrarea “Planurile si Figurile Scoalei Recrutilor” din anul 1847 - acolo, toate imaginile infatiseaza militarii cu centura, la care este prinsa port-baioneta, dar cu o singura diagonala, de care este prins patrontasul (cartusiera) (vezi a 4-a imagine).

     

Col. Cristian M. Vlădescu scria in cartea sa "Uniformele armatei române. 1830 – 1945", Editura Meridiane, București, 1977, la pagina 15: “Se purtau diagonalele duble, cu cartusiera si centura, iar din 1851, fara centura.”
Este adevarat ca, in conditiile in care militarul este echipat si cu cele doua diagonale (porte-epee-ul se afla pe una dintre diagonale, pe soldul stang, iar cartusiera pe cealalta, pe soldul drept) - pe centura nu se afla nici un alt accesoriu; rolul centurii, altul decat estetic si de traditie, nu este cunoscut.
In Muntenia au mai aparut mici modificari intre prevederile proiectului din anul 1835:
“Art. 14. … soldații numai cu teacă de baionetă, pe portepee; patrontaș și cureaua de patrontaș peste umăr încrucișate pe piept și puștile cu baionetă.”
De altfel,  Alessandru Pelimon descrie tinuta pompierilor care au participat la batalia din Dealul Spirii in lucrarea sa “Revolutiunea Romana din anul 1848”, Bucuresti 1848: “cu curele negre incrucisate pe piept, de care era atarnat patrontasul dindarat si cu puscile incarcate, si mai avand fiecare om cate 60 de patroane”

6)      Arma Brown Bess vs. Charleville:
Infanteria Valaha a fost dotata in principal cu pusti cu cremene de provenienta rusa, produse la armureria din Tula, model 1808. Acestea erau foarte asemanatoare cu muscheta franceza Model 1777, numita in general Charleville, dupa principala armurerie care o producea. Este suficient sa postez imaginile celor doua arme, contemporane una cu alta, pt ca orice persoana de buna credinta sa constate ca diferentele sunt minore, iar asemanarile suficiente pt reconstituiri istorico-militare, mai ales in conditiile in care procurarea unor piese perfecte este, deocamdata, foarte dificila in Romania:

Brown Bess (cliseu inversat)        Charleville 1777

Fac mentiunea ca la prima manifestare cu acest profil la care a participat ATM, organizatorii ne-au cerut ca 4 dintre “pedestrasii munteni” sa poarte pusti Mosin Nagant mod.1891, asa incat sa putem trage o salva de onoare in conditii de deplina legalitate.